Prezentare

În anul 1977 a fost înființată Școala Populară de Artă a Județului Harghita, cu sediul în orașul Miercurea Ciuc, ca instituție subordonată Ministerului Culturii și Direcției Județene pentru Cultură.

Vámszer Géza, cel al cărui nume îl poartă școalal noastră, a fost un vestit etnograf din Transilvania, istoric de artă și profesor de liceu.

S-a născut la Sibiu, la 13 august 1896. A urmat cursurile gimnaziale în oraşul său natal, apoi şi-a continuat studiile la Institutul de Artă Plastică din Budapesta, unde, în 1920, a obţinut licenţa de profesor de desen la liceu. La facultate i-a a avut colegi de studiu,  printre alţii, şi pe vestiţii artişti plastici Aba Novák Vilmos, Nagy Imre şi Varga Nándor Lajos.

Şi-a început cariera de profesor în anul 1922, la Şcoala de formare de învăţători din Sibiu și începând din 1926 a devenit profesor de desen la liceul din Odorheiu Secuiesc. Această schimbare a adus transformări radicale în viaţa şi în cariera acestuia: a făcut cunoştinţă cu activitatea culturală, obştească şi ştiinţifică a lui Haáz Rezső, a lui Bányai János și a lui Lévai Lajos. Atunci a conştientizat, că „pământul său natal ales” aşteaptă mai mult de la el şi a ales munca de educare a poporului, considerând că acesta este țelul principal al vieţii sale. Și-a propus să cutreiere toate satele Ţinutului Secuiesc şi prin desene şi fotografii să imortalizeze stilul de viaţă, valorile tradiţionale originale, cultura populară a secuimii. La început s-a ocupat cu etnografie generală, apoi a trecut la cercetarea istoriei localităţilor şi a artei religioase populare de la ţară.

Locul determinant al carierei sale s-a dovedit a fi Miercurea Ciuc, unde a activat ca profesor la Gimnaziul Romano Catolic între anii 1929-1941. Pe lângă activitatea sa educaţională, a participat la organizarea mişcării turistice,  în 1931, la iniţiativa acestuia formându-se Societatea Turistică  din Ciuc. În 1934 a publicat lucrarea intitulată Călăuza turistică şi harta judeţului Ciuc. A organizat o  colectă publică și a construit, din fondurile astfel obținute, Cabana şi Trambulina de schi de la Şuta, lângă Miercurea Ciuc, precum şi Cabana Piatra Unică.

În anii petrecuți în Ciuc, a depus o muncă perseverentă de cercetare şi de culegere, extrem de valoroasă. Cu elevii săi, a vizitat toate satele din Ciuc, Gheorgheni, Casin şi Valea Ghimeşului. Cu ajutorul desenelor şi fotografiilor a înregistrat valorile artistice, structura şi organizarea aşezămintelor, arta populară, meşteşugurile şi activitatea cotidiană a comunităţilor. A avut un rol important şi în prezentarea portului popular, a muzicii populare şi dansului popular din Ciuc, cu ocazia diferitelor evenimente de masă.

A studiat în mod amănunţit  frescele descoperite de el în interiorul Conacului Cserei din Racu, iar sub conducerea lui a fost restaurată Biserica Sfântul Ion din Delniţa.  Tot la iniţiativa lui, a avut loc aducerea la suprafaţă a rămăşiţelor capelei Xantus din comuna Misentea, Hosszúaszó, unde, împreună cu turiştii ciucani, în 1933, în amintirea invaziei tătarilor din 1694, a aşezat un stâlp memorial.

A elaborat planurile altarului Capelei Gimnaziului Márton Áron din Miercurea Ciuc, aceasta fiind prima construcţie de stil popular de acest gen din întregul Ţinut Secuiesc.

La Rusaliile din 1930, împreună cu Domokos Pál Péter şi Nagy Imre, au întâmpinat pelerinii sosiţi la pelerinajul de la Şumuleu Ciuc cu o expoziţie de artă populă şi de istorie a artei de mare anvergură. Ulterior, acest material adunat şi expus de ei a constituit bazele Muzeului Secuiesc al Ciucului, înfiinţat mai târziu.

În 1940 a apărut sub semnătura sa, la Cluj, monografia intitulată Szakadát, care prezintă un sat din diaspora transilvăneană maghiară din judeţul Sibiu.

Începând din anul 1941, s-a stabilit definitiv la Cluj, unde, pe lângă activitatea de profesor, a cercetat şi colectat valori etnografice din Ţara Călatei. Rezultatele acestei munci de colectare au fost publicate, împreună cu coautorii Faragó József şi  Nagy Jenő, într-un volum apărut în 1977, intitulat Portul popular maghiar din Ţara Călatei.

La Cluj şi-a continuat şi activitatea de turism, conectându-se la diferite acţiuni de organizare şi promovare. Între  anii 1945-1948 a fost preşedintele Societăţii Populare Carpatine Ardelene.

La Cluj a continuat prelucrarea şi redactarea materialului etnografic cules în ţinutul Ciucului, având ca rezultat apariţia volumului Forme de viaţă şi cultură materială, în 1976. În introducere, se adresează cititorului cu aceste cuvinte: „Apreciere faptului că, din cele cuprinse în carte, ce vor rămâne valori perene, cade în sarcina celor care vin după noi. Un lucru este însă sigur. Ceea ce noi am făcut pentru cercetarea şi cunoaşterea vieţii populare, a valorilor populare, nu a constituit un scop în sine. Eram conştienţi, că toate acestea devin valori nu numai pentru că au făcut parte din trecutul poporului nostru, dar mai ales dacă se vor integra în prezentul şi viitorul lui. Credem că ceea ce am făcut, nu a fost fără de folos, întrucât scopul a fost slujirea nemijlocită a poporului.”

Vámszer Géza s-a stins din viață la 21 septembrie 1976, la Cluj, găsindu-și pacea eternă în Cimitirul Házsongárd.

Cea mai mare parte a moştenirii sale a ajuns la Asociaţia Etnografică Kriza János, iar  prelucrarea ei este în curs.

Activitatea sa etnografică a fost caracterizată de pasiune şi sârguinţă. La fel, întreaga sa viață a fost determinată de activitatea lui de dascăl, efectuată  cu responsabilitate şi cu un înalt simţ al vocaţiei.

Şcoala Populară de Artă din judeţul Harghita s-a străduit şi în deceniile precedente să păstreze cultura populară, să transmită cunoştinţele meşteşugăreşti, să trezească şi să promoveze obiceiurile tradiţionale. De aceea, credem că parcursul lui Vámszer Géza ne este un exemplu de urmat.

Din acest considerent, în decembrie 2018, Şcoala noastră a ales să poarte numele lui Vámszer Géza. Prin acest demers, aducem un omagiu activităţii celebrului etnograf şi, totodată, suntem încredinți că, prin purtarea numelui acestuia, unitatea noastră educațională va primi şi o nouă identitate, care va oglindi şi pe viitor angajamentul nostru faţă de idealurile lui Vámszer Géza.